Dragă Jurnalule - 3. Nu pentru că îmi eşti infidel . Te iubesc !

8.7.1900.

S-a înâmplat . Blestemul a dispărut , însă trebuie să recunosc că a fost o experienţă puţin înspăimântătoare . Sunt sigură că vrei să ştii acum , dragă jurnalule , cum s-a întâmplat asta . Eram într-un magazin cu oglinzi , iar într-un colţ se afla cea mai înaltă oglindă pe care am văzut-o vreodată . Avea rama din lemn sculptat . Erau diferite personaje abstracte pe el , iar într-un colţ scria ceva . M-am apropiat de ea să văd mai bine ce scrie şi s-a spart , rămănând întragă doar partea cu scrisul . Pe ea scria aşa : 

'Îmi pare rău că ţi-am făcut asta . îmi pare rău că ai trecut prin toate astea , a fost greşeala mea , însă poate o greşeală intenţionată . Nu mi-am dat seama ce fac atunci , ce vreau . Îmi cer scuze !'

Pentru moment nu am înţeles ce vroia , însă apoi , mii şi mii de întrebări m-au atacat "Ce vrea să zică?" , "Ce greşeală?" , "De ce ?" . Vor rămâne fără răspuns , ca oricare altele . Sau , cu răspunsuri pe care nu sunt capabilă să le primesc , şi nu voi fi vreodată . Din nou sunt pierdută în gândurile mele , sentimente, trăiri . Oare voi putea vreodată să scap şi de asta ?! tot ce mă înconjoară e o boală de care eu vreau să scap , nu mă mai suport nici pe mine însămi . Ce se petrece cu mine ? Încă o întrebare fără răspuns ..

Închei această discuţie , dragă jurnalule , cu precizarea că nu îţi voi mai împărtăşi toate gâdurile mele , ci voi renunţa la asta . E prea periculos , îmi cer scuze . Să reţii această zi , ultima oară când am împărtăşit cu tine ceva , dar nu pentru că îmi eşti infidel . 

Te iubesc !

Doar eu .

Vad o fata in fata mea . Ochii ei sunt tristi , de cateva luni s-au golit de Fericire si Bucurie .
Ce s-a intamplat cu ea ?
Zambetul ei este sters , nu mai are motive pentru a incerca macar sa zambeasca . I se vede tristetea , dar nimeni nu incearca sa o inteleaga , sa o asculte .
Incerc sa o ating , in speranta de a o sprijini .
Dar in incercarea mea , eu ating o oglinda .
Cu lacrimi in ochi imi dau seama :
Eu sunt acea fata .

Homer knows the truth .

Dragă Jurnalule - 2. Eu le simţeam ..

7.7.1900

Am aflat ! Am aflat ce eram cu adevarat , cum arătam , ce am făcut . Mi-a povestit cineva , exact aşa cum vă voi povesti şi eu acum .

După transformare , am luat cina cu prietena mea cea mai bună , însă ea şi-a dat seama prea târziu ce eram eu .  În faţa ei eram un simplu om , şi cu toate că mă cunoaşte cel mai bine dintre toţi , nu şi-a dat seama . M-a dezamăgit ! După ce a plecat ea , sau măcar după ce a spus că pleacă , m-am comportat de-a dreptul ciudat . Am ieşit din casă şi m-am îndreptat spre cimitir . Ajunsă acolo , m-am oprit şi am privit  în jur , cadavrele subterane se transformaseră în crengi , care , privite de sus , păreau rupte din iad . Cerul gri mă rănea cu puterile lui , cu aerul . Fugeam , mă izbeam de fortăreţe transparente , inexistente . Eu le simţeam , le aveam în inimă , în suflet .. Erau ! Pentru mine erau , existau ! Am ieşit din cimitir şi m-am îndreptat spre spital , comic ! Eram însetată de sânge , sau , mai bine zis , de sentimentele ce se ascundeau după înfăţişarea aceea roşie , aprinsă . Ajunsă acolo nu ştiu cum am fost catagolată drept doctoriţă şi am intrat într-o operaţie . Eram însetată , cum am mai spus . Am început să alerg ca o nebună şi am sărit pe geam . Apoi am ajuns într+o livadă plină cu meri . Am mâncat câteva mere , crezând că sunt mingi de sânge , însă foamea nu dispărea . M-am înşelat şi în privinţa asta . Credeam că viaţa mea se sfârşea acolo , însă o luminiţă apăru undeva , departe . Erau nişte pui de găină . Am sărit pe ei şi i-am mâncat pe toţi cu tot cu pene . Trebuie să recunosc că acum mă simt puţin rău  , îmi e greaţă .

Dragă Jurnalule - 1 . Setea de a face ceva nou mă distrugea .

6.7.1900

E vineri . Tot ce se întâmplase cu o noapte înainte e , pur și simplu , de nedescris . Nu îmi amintesc foarte bine , însă a fost comic .

Totul a început de luni , când un fulger mi-a trăznit geamul , spărgându-l , dând naștere unor forme ciudate . Am crezut că nu îmi vor face rău , însă ceva din ele , din adâncul lor , m-au rănit . Nu trupește , sufletește ! Nu pot spune că era chiar o rană , însă era ceva gol , sau plin , nu știu . În acel moment nu am realizat , de fapt , că mă poate schimba într-un fel atât de tragic . Setea de a face ceva nou mă distrugea . M-am culcat cu scopul de a uita totul , sperând să fi fost doar un vis urât , dar nu .. Mă înșelasem !

În următoarea zi mă simțeam ca ruptă din rai , compensându-se faptul că , miercuri și joi nu am putut respira , aerul pe care îl respiram mă sufoca , însă atunci am descoperit ce eram , în ce mă transformam de fapt ! Descoperirea mea a fost ciudată , nu mă așteptam la asta , încercam să caut răspuns unor întrebări fără răspuns : Cum ? De ce eu ? Când ? . Toate aceste întrebări au un răspuns probabil , nesigur . Însă bazându-se pe el , am putea ajunge la adevăr . Cercetând după ce știm , după ce credem , putem afla totul , însă nu în totalitate sigur .

Priveam oglinda , iar tot ce vedeam erau pete , pete verzi , albastre , negre , in funcție de simțămintele mele . Mă simțeam ciudat , însă , cercetând mai mult , uitându-mă la mine , în mine , peste tot , am realizat ce sunt de fapt . Cu credință ca nimeni să nu-mi citească jurnalul , voi spune : sunt un vampir .

Joi noaptea nu a fost o noapte întocmai normală . Începeam să mă schimb , corpul îmi lua razna , vroiam să scap . Am băut însă o plantă rară , otrăvitoare , diluată cu apa pentru a-mi mai alina durerea , dar în zadar . Simțeam că erup din propria-mi piele , simțeam că mor ! Am trecut și peste acel moment , iar apoi , parcă am murit pentru restul nopții .

Nu îmi mai amintesc nimic , doar că am trecut pe la spital . Foarte hazliu , fiindcă eu , în personajul meu , beau sânge . Mă aflam , ca să zic așa , la .. sursă .

Am trecut cu bine și peste acel moment , însă nu știu ce voi face în continuare . Voi muri ? Voi rămâne în viață , însă , acunsă sub înfățișarea mea , de bestie ?

Daca as avea puterea sa spun , tot ceea ce simt ..

Sunt tanara , dar anii zboara repede si incurand ma voi intreba ce s-ar fi intamplat daca .. 

as fi spus ceea ce era in inima mea .

Un pic de distracţie, pentru a începe săptămâna cu bine!

Ea : Trebuie sa iti spun ceva .
El : Spune ..
Ea : Te iubesc .
El tace .
Ea : De ce nu spui nimic :( ?
El : Pentru ca exact acum mi se indeplineste un vis *.*