Dragă Jurnalule - 1 . Setea de a face ceva nou mă distrugea .

6.7.1900

E vineri . Tot ce se întâmplase cu o noapte înainte e , pur și simplu , de nedescris . Nu îmi amintesc foarte bine , însă a fost comic .

Totul a început de luni , când un fulger mi-a trăznit geamul , spărgându-l , dând naștere unor forme ciudate . Am crezut că nu îmi vor face rău , însă ceva din ele , din adâncul lor , m-au rănit . Nu trupește , sufletește ! Nu pot spune că era chiar o rană , însă era ceva gol , sau plin , nu știu . În acel moment nu am realizat , de fapt , că mă poate schimba într-un fel atât de tragic . Setea de a face ceva nou mă distrugea . M-am culcat cu scopul de a uita totul , sperând să fi fost doar un vis urât , dar nu .. Mă înșelasem !

În următoarea zi mă simțeam ca ruptă din rai , compensându-se faptul că , miercuri și joi nu am putut respira , aerul pe care îl respiram mă sufoca , însă atunci am descoperit ce eram , în ce mă transformam de fapt ! Descoperirea mea a fost ciudată , nu mă așteptam la asta , încercam să caut răspuns unor întrebări fără răspuns : Cum ? De ce eu ? Când ? . Toate aceste întrebări au un răspuns probabil , nesigur . Însă bazându-se pe el , am putea ajunge la adevăr . Cercetând după ce știm , după ce credem , putem afla totul , însă nu în totalitate sigur .

Priveam oglinda , iar tot ce vedeam erau pete , pete verzi , albastre , negre , in funcție de simțămintele mele . Mă simțeam ciudat , însă , cercetând mai mult , uitându-mă la mine , în mine , peste tot , am realizat ce sunt de fapt . Cu credință ca nimeni să nu-mi citească jurnalul , voi spune : sunt un vampir .

Joi noaptea nu a fost o noapte întocmai normală . Începeam să mă schimb , corpul îmi lua razna , vroiam să scap . Am băut însă o plantă rară , otrăvitoare , diluată cu apa pentru a-mi mai alina durerea , dar în zadar . Simțeam că erup din propria-mi piele , simțeam că mor ! Am trecut și peste acel moment , iar apoi , parcă am murit pentru restul nopții .

Nu îmi mai amintesc nimic , doar că am trecut pe la spital . Foarte hazliu , fiindcă eu , în personajul meu , beau sânge . Mă aflam , ca să zic așa , la .. sursă .

Am trecut cu bine și peste acel moment , însă nu știu ce voi face în continuare . Voi muri ? Voi rămâne în viață , însă , acunsă sub înfățișarea mea , de bestie ?