Dragă Jurnalule - 3. Nu pentru că îmi eşti infidel . Te iubesc !

8.7.1900.

S-a înâmplat . Blestemul a dispărut , însă trebuie să recunosc că a fost o experienţă puţin înspăimântătoare . Sunt sigură că vrei să ştii acum , dragă jurnalule , cum s-a întâmplat asta . Eram într-un magazin cu oglinzi , iar într-un colţ se afla cea mai înaltă oglindă pe care am văzut-o vreodată . Avea rama din lemn sculptat . Erau diferite personaje abstracte pe el , iar într-un colţ scria ceva . M-am apropiat de ea să văd mai bine ce scrie şi s-a spart , rămănând întragă doar partea cu scrisul . Pe ea scria aşa : 

'Îmi pare rău că ţi-am făcut asta . îmi pare rău că ai trecut prin toate astea , a fost greşeala mea , însă poate o greşeală intenţionată . Nu mi-am dat seama ce fac atunci , ce vreau . Îmi cer scuze !'

Pentru moment nu am înţeles ce vroia , însă apoi , mii şi mii de întrebări m-au atacat "Ce vrea să zică?" , "Ce greşeală?" , "De ce ?" . Vor rămâne fără răspuns , ca oricare altele . Sau , cu răspunsuri pe care nu sunt capabilă să le primesc , şi nu voi fi vreodată . Din nou sunt pierdută în gândurile mele , sentimente, trăiri . Oare voi putea vreodată să scap şi de asta ?! tot ce mă înconjoară e o boală de care eu vreau să scap , nu mă mai suport nici pe mine însămi . Ce se petrece cu mine ? Încă o întrebare fără răspuns ..

Închei această discuţie , dragă jurnalule , cu precizarea că nu îţi voi mai împărtăşi toate gâdurile mele , ci voi renunţa la asta . E prea periculos , îmi cer scuze . Să reţii această zi , ultima oară când am împărtăşit cu tine ceva , dar nu pentru că îmi eşti infidel . 

Te iubesc !

Doar eu .

Vad o fata in fata mea . Ochii ei sunt tristi , de cateva luni s-au golit de Fericire si Bucurie .
Ce s-a intamplat cu ea ?
Zambetul ei este sters , nu mai are motive pentru a incerca macar sa zambeasca . I se vede tristetea , dar nimeni nu incearca sa o inteleaga , sa o asculte .
Incerc sa o ating , in speranta de a o sprijini .
Dar in incercarea mea , eu ating o oglinda .
Cu lacrimi in ochi imi dau seama :
Eu sunt acea fata .

Homer knows the truth .

Dragă Jurnalule - 2. Eu le simţeam ..

7.7.1900

Am aflat ! Am aflat ce eram cu adevarat , cum arătam , ce am făcut . Mi-a povestit cineva , exact aşa cum vă voi povesti şi eu acum .

După transformare , am luat cina cu prietena mea cea mai bună , însă ea şi-a dat seama prea târziu ce eram eu .  În faţa ei eram un simplu om , şi cu toate că mă cunoaşte cel mai bine dintre toţi , nu şi-a dat seama . M-a dezamăgit ! După ce a plecat ea , sau măcar după ce a spus că pleacă , m-am comportat de-a dreptul ciudat . Am ieşit din casă şi m-am îndreptat spre cimitir . Ajunsă acolo , m-am oprit şi am privit  în jur , cadavrele subterane se transformaseră în crengi , care , privite de sus , păreau rupte din iad . Cerul gri mă rănea cu puterile lui , cu aerul . Fugeam , mă izbeam de fortăreţe transparente , inexistente . Eu le simţeam , le aveam în inimă , în suflet .. Erau ! Pentru mine erau , existau ! Am ieşit din cimitir şi m-am îndreptat spre spital , comic ! Eram însetată de sânge , sau , mai bine zis , de sentimentele ce se ascundeau după înfăţişarea aceea roşie , aprinsă . Ajunsă acolo nu ştiu cum am fost catagolată drept doctoriţă şi am intrat într-o operaţie . Eram însetată , cum am mai spus . Am început să alerg ca o nebună şi am sărit pe geam . Apoi am ajuns într+o livadă plină cu meri . Am mâncat câteva mere , crezând că sunt mingi de sânge , însă foamea nu dispărea . M-am înşelat şi în privinţa asta . Credeam că viaţa mea se sfârşea acolo , însă o luminiţă apăru undeva , departe . Erau nişte pui de găină . Am sărit pe ei şi i-am mâncat pe toţi cu tot cu pene . Trebuie să recunosc că acum mă simt puţin rău  , îmi e greaţă .

Dragă Jurnalule - 1 . Setea de a face ceva nou mă distrugea .

6.7.1900

E vineri . Tot ce se întâmplase cu o noapte înainte e , pur și simplu , de nedescris . Nu îmi amintesc foarte bine , însă a fost comic .

Totul a început de luni , când un fulger mi-a trăznit geamul , spărgându-l , dând naștere unor forme ciudate . Am crezut că nu îmi vor face rău , însă ceva din ele , din adâncul lor , m-au rănit . Nu trupește , sufletește ! Nu pot spune că era chiar o rană , însă era ceva gol , sau plin , nu știu . În acel moment nu am realizat , de fapt , că mă poate schimba într-un fel atât de tragic . Setea de a face ceva nou mă distrugea . M-am culcat cu scopul de a uita totul , sperând să fi fost doar un vis urât , dar nu .. Mă înșelasem !

În următoarea zi mă simțeam ca ruptă din rai , compensându-se faptul că , miercuri și joi nu am putut respira , aerul pe care îl respiram mă sufoca , însă atunci am descoperit ce eram , în ce mă transformam de fapt ! Descoperirea mea a fost ciudată , nu mă așteptam la asta , încercam să caut răspuns unor întrebări fără răspuns : Cum ? De ce eu ? Când ? . Toate aceste întrebări au un răspuns probabil , nesigur . Însă bazându-se pe el , am putea ajunge la adevăr . Cercetând după ce știm , după ce credem , putem afla totul , însă nu în totalitate sigur .

Priveam oglinda , iar tot ce vedeam erau pete , pete verzi , albastre , negre , in funcție de simțămintele mele . Mă simțeam ciudat , însă , cercetând mai mult , uitându-mă la mine , în mine , peste tot , am realizat ce sunt de fapt . Cu credință ca nimeni să nu-mi citească jurnalul , voi spune : sunt un vampir .

Joi noaptea nu a fost o noapte întocmai normală . Începeam să mă schimb , corpul îmi lua razna , vroiam să scap . Am băut însă o plantă rară , otrăvitoare , diluată cu apa pentru a-mi mai alina durerea , dar în zadar . Simțeam că erup din propria-mi piele , simțeam că mor ! Am trecut și peste acel moment , iar apoi , parcă am murit pentru restul nopții .

Nu îmi mai amintesc nimic , doar că am trecut pe la spital . Foarte hazliu , fiindcă eu , în personajul meu , beau sânge . Mă aflam , ca să zic așa , la .. sursă .

Am trecut cu bine și peste acel moment , însă nu știu ce voi face în continuare . Voi muri ? Voi rămâne în viață , însă , acunsă sub înfățișarea mea , de bestie ?

Daca as avea puterea sa spun , tot ceea ce simt ..

Sunt tanara , dar anii zboara repede si incurand ma voi intreba ce s-ar fi intamplat daca .. 

as fi spus ceea ce era in inima mea .

Un pic de distracţie, pentru a începe săptămâna cu bine!

Ea : Trebuie sa iti spun ceva .
El : Spune ..
Ea : Te iubesc .
El tace .
Ea : De ce nu spui nimic :( ?
El : Pentru ca exact acum mi se indeplineste un vis *.*

:/

I'm a fucking Koala.

I am not a second bloody choice.

Sunt ceea ce sunt .
Sunt ceea ce vreau .
Sunt ceea ce eu spun .
Sunt ceea ce voi nu puteti fi !

Daca esti urata,atunci oamenii te vor lasa sa stii ca esti .
Daca esti plinuta,atunci ei te vor numi grasa.
Daca esti slaba ,atunci te vor numi anorexica.
Daca esti destept ,atunci te vor numi atotstiutor.
Daca nu esti atat de destept,te vor numi prost.

In zilele de astazi nu te poti intelege bine cu oamenii.Asa ca am vrut sa va spun ca voi imi sunteti egali.Povesteste ceea ce vrei,daca asta te face sa te simti mai bine.Dar lasa-ma sa iti spun ceva :
'Daca numesti pe cineva gras,asta nu te face slab.Sa numesti pe cineva urat,nu te face mai frumos.Sa numesti pe cineva prost,nu te face mai bun.Sa numesti pe cineva neiubit,nu te face mai cunoscut.'

Noi traim aici intr-o lume rece unde se masoara doar situatia si banii tai.


Si pana la urma , exista cineva care ne va accepta asa cum suntem ? 

Oamenii ..

Oamenii te fac să te simţi special pentru că probabil eşti. Pentru că ei însişi sunt. Pentru că apar în viaţa noastră întotdeauna cu un motiv, chiar dacă nu îi vedem. Pentru că nu există coincidenţe. Pentru că îţi dau aripi să poţi zbura spre ceea ce-ţi doreşti. Pentru că probabil meriţi. Şi pentru că ne alungă slăbiciunile şi abisurile sau măcar încearcă. Şi dacă nu reuşesc, sunt totuşi acolo, ca să nu fim singuri în experiente neînţelese.

Există cineva care te face să te simţi special/ă ?

Îmi e dor de zilele când vorbeam chiar şi ore întregi .  
Obişnuiam sa facem cele mai nebuneşti lucruri împreună . Dar s-a schimbat ceva ..


Am devenit o parte din trecutul tău . Nu-ţi mai pasă . Nu observi ce se întâmplă cu mine . Eşti orb . Nu vezi nimic în jurul tău . Nu vezi Realitatea . 

Am încercat să mai vorbesc cu tine . Dar tu te-ai comportat ca şi cum nici nu mai fi cunoscut vreodată . 

Şi aş vrea să te uit şi eu aşa uşor . Dar nu pot . Ai fost şi vei rămâne mereu o parte din mine .

I am not myself tonight - 1

 Viața mea e un eșec total . Viața mea e o minciună . Nici măcar nu știu de ce mai trăiesc , trăiesc două vieți complet paralele . Am ajuns să nu mai știu cine sunt . A ajuns să-mi fie frică de mine însămi , să-mi fie frică de tot . De cuvinte , de fapte , de gânduri . Și nu înțeleg de ce . Nu am simțit niciodată asta , nici nu vreau să mai simt . Îmi e frică . Ăsta e cuvântul potrivit pentru tot ceea ce simt . În jurul meu sunt doar niște forme umblătoare care nu śtiu ce înseamnă viața cu adevărat . Nici eu nu știam .. Nici acum nu știu . Totuși trebuia să încerc .. să încerc să înțeleg ce se petrece cu adevărat . De ce atâta mister pe un lucru atât de banal ? De ce e așa de greu de găsit răspunsul la o întrebare simplă ? Totul e atât de ciudat . Atât de complicat . Atât de .. rece . Mă întrebam toată noaptea ceea ce făceam , ceea ce eram eu defapt . Nimeni nu-mi răspundea . Eram doar eu și cu mine . Singură .. și-mi plăcea . Iubeam acest lucru , iubeam fiecare durere care străpungea inima murito..adică oamenilor
 Adoram momentele când ei mureau în agonie , savuram fiecare moment de panică al lor . Nu sunt rea , doar că nu am sentimente . Nu e la fel , a fi rea înseamnă că te-ai născut așa , și o arăți , eu nu sunt așa . Eu nu am sentimente , ceea ce înseamnă că nu suport oamenii , mă dau drept prietena lor , o ființă pe care se vor putea baza mereu , dar apoi reușesc să-i distrug . La fel cum au făcut și ei cu inima mea . Nu vreau să simt nimic altceva decât ură . Recunosc , mult timp am încercat să caut adâmc în sufletul meu în speranța că voi găsi altceva îmafară de ură . Eșec . Ca de fiecare dată . Am acceptat cu greu ceea ce eram cu adevărat . Nu am recunoscut mult timp . Dar după ce am simțit satisfacția , nimic nu a mai contat , doar urletele agonizante ale victimelor . Acea satisfacție era singura modalitate prin care puteam simți că sunt om , sau măcar îmi putea aminti că sunt un om .
viataesteverde: Nu știu ce eram . Criminală era un cuvânt mult prea blând , care nu îmi descria cu adevărat ceea ce eram eu . Încă nu am găsit un cuvânt care să mă definească cu adevărat , dar sunt în căutarea lui . Dar dacă adoram să fac acest lucru de ce îmi era frică . De ce îmi era dintr-o dată frică de ceea ce făceam . Nu , nu suportam . Eram slabă . Eram tot ceea ce înseamnă să fi un .. om . Eram dezgustată de mine . Eram .. nu știu . Dar nici nu vreau să aflu .